miercuri, 28 iulie 2010

Război

Ai declanşat o revoluţie în mine...
Toate gândurile-mi poartă un război ce pare a nu avea sfârşit.
Mă zbat între zâmbete şi lacrimi
şi rezultatul e doar un râs isteric...

Mă scufund în patul deziluziilor
şi-mi înnec visele în picuri de durere.

Îmi fumez cu patimă inima
şi îmi inund întreg organismul cu o ploaie de pofte.
M-am legat de speranţa unui viitor fantezist
şi creez frânturi de optimism trecute prin gaură de ac...

Calcă-mi umbra.
Striveşte şi ultima-mi speranţă...
Şopteşte-mi crispat poveşti fanteziste şi seacă-mi simţirea de sevă...

Printre surdine livide îmi zburdă cusurul;
M-aplec peste stânci ce-mi prezic un masacru;
Un vânt rece îmi dansează în faţă
iar firele de praf îmi cântă jucăuşe aleanul;
Fiori de teamă-mi penetrează venele
şi tu eşti întins peste pături de rouă...

Privesc tabloul mut şi stupid;
Sinistră e pânza şi pensula-i de plumb;
Lugubru e sunetul ce pâlpâie credinţa...
Iar tu...tu pictorul ce sfâşie cu dinţii culorile sălbatice,
provoci cutremure funeste credinţei
cu personaje utopice...
Capriciile tale mi-s stâlpi în comportare
şi afişez măşti secate de ipocrizie şi indiferenţă diurnă, de frica slăbiciunilor...

Am ochii sufocaţi de-un vis serafic
şi zâmbetele-mi sunt uscate de imperfecţiune.
În faţa-mi se-ntind doar drumuri evazive
cu freamăte de făclii rupte din cântece confuze.

Un ultim surâs tremurând şi un sărut naiv,
o fugă haotică spre un absolut himeric
şi vocile stinse spre vise efemere
îmi rămân refugiul surd spre libertate...

luni, 10 mai 2010

Ceva...

Ciupeşte-mă...trăiesc.
Atinge-mă...te simt.
Ia-mă în braţe...miroşi a somn.
Hrăneşte-mă cu tine...te gust.
Şopteşte-mi speranţele...încă te aud.

Şi-atunci de ce inima-mi spune că am murit?

miercuri, 10 februarie 2010

Trec ore...

Trec ore...
trec valuri de cuvinte surde-n infinit
şi zâmbetul m-apasă pe faţa strâmbă de idei...
Lovesc perfid veranda inimii defuncte
şi-nchid o pată de-amintiri.

Întorc din cartea vieţii mânjită de destin
o pagina difuză şi plină de nedejde;
respir un aer tandru...

M-aştepţi cu şoapte-alese
pe-un pat de gânduri udate de mustrări
şi delirezi smintit între sinistre umbre
şi cânţi, şi râzi şi urli...
Căci te privesc de ceasuri şi nu pot să te-ating
şi murmur, plâng şi urlu...

Cioplesc în palmă cu lacrimi tulburi.
Curg şiroaie flămânde să te-atingă,
să îţi parcurgă trupul cuprins de teamă...

Ruine de fantasme se scufund în ceaţă
şi cerul cuprinde cu nourii hoinari întreaga-ţi simţire.
Te pierzi printre pleoapele-ţi închise de orologii
şi strigi spre trecutul învolburat...

Trec ore şi eşti absent...
Trec vise şi te pierd...