miercuri, 21 ianuarie 2009

Crâmpei din mine

Mi-e frică să uit,
mi-e frică să-mi pierd amintirile dezolante.
Nu mă încred în viitor.
E sumbru...

Stau şi-mi fumez tristeţea.
Plâng în suspine amare,
scrumul se stinge în astmă,
timorată privesc către fumul din zori...

Ma înec în obscuritatea funestă,
mă simt sugrumată de-un aer silnic,
aştept o scânteie să-mi aprindă speranţa fiinţei...

Citeşte-mi pe buze gândurile,
am scrise pe trup simţăminte.
Descifrează-mă ân versuri.
Transcrie-mă în valsuri
şi-apoi tranformă-mă într-o nălucă a propriului tău gând utopic...

Mă pierd prin foşnetul cuvintelor,
mă tem de şoaptele miresmei copleşitoare.
Ascunde-mă în visele-ţi profunde
şi pune lacăt pe-al meu suflet.