marți, 14 octombrie 2008

Movilă de gânduri...

Stiu că am vorbit în repetabile rânduri despre ipocrizie şi minciună, însă în fiecare zi mă ciocnesc de aceleaşi reacţii din partea unor persoane la care chiar nu m-aş fi aşteptat. Cine-a zis că "Mâţa blândă zgârâie rău" mare dreptate a avut!
Am realizat [cam tarziu] că în spatele ochilor tandri se pot ascunde cu uşurinţă minciuni mamut sau o stare de insensibilitate acută.
Am aflat că zâmbetul nu e niciodată real şi că întotdeauna va exista o frântură de tristeţe ce-l înconjoară.
Am învăţat că optimismul e cel mai bun drog al vieţii.
Am uitat ce înseamnă iubirea pentru a rezista realităţii.
Am strivit lacrimile cu vântul ucigaş şi rece al regretului.
Am conştientizat că şoapta în noapte dispare dimineaţa-n zori.
Mi s-a demonstrat nimicnicia mea şi impotenţa-mi sentimentală , într-un mod feroce.
Mi-am pus limite sentimentelor şi am ignorat ipocrizia celorlalţi căutând doar senzaţiile de "iubire temporară" folosindu-mă subtil de egoismul meu sporit.
În fiecare minut simt că voi claca. Mă uit înainte şi tac. Toate trec...
Pt J : Merci! Ştiam că minţi, dar asta a fost picătura ce-a umplut paharul.
Pt C: Merci şi ţie. Acum am realizat ce-nseamnă cu adevărat ipocrizia. :)