marți, 16 decembrie 2008

Trei iubita mea...

La scoala:
-Copii ati citit "Capra cu 3 iezi?"
-Daaaaaaa...!!!!!!(raspunde clasa).
-Tu, asta mic din prima banca, ia spune-ne cati iezi avea capra...?
-Pai povestea se cheama "Capra cu 3 iezi", nu?
-Da
-Si acum ma intrebati "cati iezi avea capra"?
-Da..
-TREI,in pula mea....!!!!!!!!!!!
-Adrian Despot,stai jos, azi ai nota 2

marți, 9 decembrie 2008

Prietenie

Urăsc prietenia. O urăsc pentru că e impocrită şi se rezumă doar la egoism. Ne pretindem a fi ceea ce nu suntem. Ne ascundem sub măştile altruismului pentru a ne atinge propriile scopuri. Nu ştim să iubim, nu ştim să apreciem, nu ştim să ajutăm, nu ştim să înţelegem. Suntem doar nişte actori în fiecare zi, în fiecare situaţie, ce interpretează nişte roluri superficiale.
Prietenia se rezumă doar la "a vrea". A vrea ceva de la celălalt fără a oferi nimic în schimb. Nu putem percepe faptul că orice lucru se plăteşte. Suntem penibili.
Dobitocimea noastră se reflectă prin indiferenţă, prin vorbe, prin gesturi, prin ignorarea celui care-l numim "prieten".
Ne travestim în scroafe mincinoase atunci când e nevoie şi călcăm pe pseudo-amiciţie nimicind prin maliţie toate momentele anterioare de bucurie petrecute de respectivul/a prieten/ă.
Nu ştim să respectăm sentimentele celorlalţi faţă de noi şi victimizăm în orice moment pentru a fi în centrul atenţiei. Cum poţi stabili o relaţie de prietenie când contezi doar tu şi nu ai timp pentru a afla problemele celuilalt? Cum poţi afirma că nu eşti înţeles când tu nu îţi înţelegi propriile probleme?
Nu regret nici un moment că am intrat la Psihologie, poate aşa voi înţelege mai bine psihicul defect şi comportamentul îndobitocit al unor persoane.
Vă admir pe cei ce puteţi rămâne indiferenţi în astfel de situaţii. Vă admir pentru că nu vă asumaţi responsabilitatea unei greşeli faţă de un prieten. Vă admir pentru că nu vă interesează.Vă admir pentru că eu nu pot fi ca voi.

marți, 18 noiembrie 2008

Aş vrea...

- să mă trezesc mai dimineaţă
- să mă uit în oglindă şi să zic "azi îmi place cum arăt'
- să zâmbesc fără să mint
- să zic "te iubesc"
- să-mi uit regretele
- să fiu un ceas
- să inventez un cuvânt
- să fiu un bulgăre de zăpadă
- să câştig un premiu
- să îţi zic "ÎMI PLACI!"
- să îmi zici "te plac..."
- să am un prieten imaginar
- să fumez o ţigară
- să mă las de fumat
- să miros a cafea
- să dorm
- să privesc cerul înstelat
- să mă ţii în braţe
- să ştiu o poezie
- să fiu o steluţă zâmbitoare
- să fiu mai slabă
- să fiu un pian
- să fiu ceea ce nu sunt
- să nu mai fac compromisuri
- să citesc în palmă
- să fac alpinism
- să nu am vicii
- să mă maturizez
- să cânt la chitară
- să am o broscuţă ţestoasă
- să fiu singură
- să nu mai vreau nimic...

marți, 4 noiembrie 2008

Plecare

Dă-mi o firmitură din timpul tău,
o clipă de dezmierdare ,
dă-mi ceea ce până acum mi-ai oferit doar oniric.

Acordă-mi delirul malad al raţiunii tale,
atenţia şi protecţia ta...
Acordă-mi 3 minute.

3 minute în care să-mi plâng aleanul
3 minute de sentimentalism anost
3 minute pentru a-mi corija cusurul.

Nu-mi cere borcanul prăfuit de amintiri,
Nu-mi cerşi amorul ciobit,
Nu-mi da justificări zadarnice.

Lasă-mi un cuvant imprimat pe pântece,
o privire mistuită de teamă
şi o rană adâncă-n destin...

Pleacă fără să priveşti în urmă,
Îndepărtează-te lent cu paşi greoi
Lasă-mi doar mirosul cenuşiu al despărţirii.

marți, 14 octombrie 2008

Movilă de gânduri...

Stiu că am vorbit în repetabile rânduri despre ipocrizie şi minciună, însă în fiecare zi mă ciocnesc de aceleaşi reacţii din partea unor persoane la care chiar nu m-aş fi aşteptat. Cine-a zis că "Mâţa blândă zgârâie rău" mare dreptate a avut!
Am realizat [cam tarziu] că în spatele ochilor tandri se pot ascunde cu uşurinţă minciuni mamut sau o stare de insensibilitate acută.
Am aflat că zâmbetul nu e niciodată real şi că întotdeauna va exista o frântură de tristeţe ce-l înconjoară.
Am învăţat că optimismul e cel mai bun drog al vieţii.
Am uitat ce înseamnă iubirea pentru a rezista realităţii.
Am strivit lacrimile cu vântul ucigaş şi rece al regretului.
Am conştientizat că şoapta în noapte dispare dimineaţa-n zori.
Mi s-a demonstrat nimicnicia mea şi impotenţa-mi sentimentală , într-un mod feroce.
Mi-am pus limite sentimentelor şi am ignorat ipocrizia celorlalţi căutând doar senzaţiile de "iubire temporară" folosindu-mă subtil de egoismul meu sporit.
În fiecare minut simt că voi claca. Mă uit înainte şi tac. Toate trec...
Pt J : Merci! Ştiam că minţi, dar asta a fost picătura ce-a umplut paharul.
Pt C: Merci şi ţie. Acum am realizat ce-nseamnă cu adevărat ipocrizia. :)

vineri, 26 septembrie 2008

V-a sucombat hazul iubirea?

De ceva vreme observ doar piţipoance idioate [mă scuzaţi de pleonasm] şi băieţei frustraţi suferind din iubire. Persoane "de comitet" alături de care petreceam nopţi râzând acum sunt deprimate din cauza dezamăgirilor amoroase.
Jenant. Mulţi mă condamnă pentru concepţia inumană pe care o am asupra iubirii şi niciodată nu i-am contrazis dar nici nu am încercat să le schimb propria lor parere. Nu-s adepta comunităţii "dragoste şi-amor ghebos" şi nici nu mă opun acesteia.
Dar haideţi să fim un pic realişti. Să ameninţi că te sinucizi sau să laşi totul de-oparte doar pentru că iubirea nu-ţi este împărtăşită? Iartă-mă, dar eşti fraier/ă ! Dai dovadă de infantilitate, stupiditate şi prostie cronică. Iubirea nu-i ca-n filme. Nu toate relaţiile au un "hepi end".
Camil Petrescu zicea în celebrul roman "Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război" că "o iubire mare nu-i decât un proces de autosugestie" şi îl aprob cu stăruinţă. Iubirea e doar o formă de ataşament. Avem nevoie de cineva lângă, de o persoană cu care să împărţim problemele, însa nu reprezintă "totul".
Cineva îmi spune mereu "eşti totul meu". Nu, nu sunt. Sunt cea care ţi-a acordat atenţia cuvenită pentru a fi răsplătită cu aceeaşi monedă. Putea fi oricine : amicul de bancă, prietenul de joacă, vecinul de bloc etc.
Primim ceea ce oferim. Oferim pentru că suntem egoişti. Suntem egoişti pentru că vrem să supravieţuim într-o junglă plină de fiare ce te pot sfâşia dintr-o singură privire, printr-un singur cuvânt, printr-o simplă faptă.
Asta ne determină să ne căutăm "jumatatea" pentru a putea avea un sprijin, pentru a ne oferi un echilibru sau mai bine zis pentru a-l încarca pe celălalt măcar cu o mică parte din propriile dificultăţi.
Aşadar, stimabili suferinzi, încercaţi să depăşiţi stadiul fluturaşilor în stomac şi reveniţi cu picioarele pe pământ. Sunt sătulă de infinitele discuţii în legătură cu decepţiile voastre, mi-e scârbă de imaginea de victimă pe care v-o promovaţi.
Nu puneţi egocentrismului masca iubirii. Nu dă bine în peisaj.

Frustrări

Sunt într-o pană cumplită de idei. Tastez, şterg, tastez, şterg. Aşa fac mereu când încep un nou articol. A început să-mi fie teamă de opiniile voastre [ în ciuda faptului că n-am foarte mulţi cititori, ci doar ceva amici]. De ce? Pentru că mi-e silă de critici. Ştiu că am defecte dar nu-i nevoie să mi le evidenţiaţi în fiecare zi. Nu-s emo, nu mă plâng, nu am gânduri sinucigaşe, dar frateeeee încetaţi odata!!!
Ceea ce mă dezgustă şi mai mult este faptul că nu vă priviţi mai întâi pe voi. Criticaţi, criticaţi, criticaţi. Am realizat că omul are nevoie de atenţie mai ales când este marginalizat [aveţi probleme?] iar cel mai favorabil mod este minunata "băgare în seamă".
Mi-am luat multe bobârnace-n cap pentru ce-am scris pe-aici. Le-am suportat, am trecut peste şi-am încercat să închid blogul. Spre nefericirea mea şi-a cititorilor, n-am găsit de unde.
Nu are sens să încep să aduc obiecţii, să mă revolt şi să merg până-n pânzele albe doar să vă fac să înţelegeţi că nu sunteţi nevoiţi să citiţi dacă nu vă place.

Pentru cineva [care probabil nu va citi] : Eşti un prost. Nu ai relizat după atâţia ani cât de mult mă deranjează faptul că ai secrete faţă de mine şi că nu ai ajuns să mă cunoşti pe cât mi-aş fi dorit. Râd mereu, dar asta nu înseamnă că iau totul ca o glumă.
Nu-i nimic, o vom lua de la capăt, vom rupe legăturile şi probabil tot tu vei fi cel ce mă va căuta [desigur, când te plictiseşti de fufele idioate despre care îmi vorbeşti mereu].
Acum citeşti şi râzi fără să realizezi că eşti tu.
Nu mă întreba dacă-i vorba de tine, precis îţi voi spune o idioţenie şi o să mă eschivez sau poate o să râd. Nu-ţi place să mă vezi tristă şi nici nu încerci să mă linişteşti atunci când plâng. Mă preferi doar când sunt hazlie. Vrei clovn? Du-te la circ.
M-am săturat de pseudoapropourile tale.
M-am plictisit să mă uit la telefon cum suni şi să nu-ţi raspund pentru că nu pot fi glumeaţă sau pur şi simplu nu am chef să-mi povesteşti ce-ai făcut toată ziua mai ales când am şi eu nevoie de cineva care să mă asculte.
Nu pot suporta când îmi vorbeşti de cineva cu admiraţie ştiind că despre mine nu vei spune niciodată aşa.
Şi te urăsc pentru că nu vei citi toate astea.

joi, 21 august 2008

Merci.

video

Probabil multe fete şi-ar dori asta...eu nu. Şi nu ştiu dacă ar trebui să-mi cer scuze sau să rămân indiferentă, dar mă cunoşti destul de bine încât să realizezi că ceea ce ai făcut nu îţi voi ierta niciodată. Merci pentru clip.

joi, 7 august 2008

Status

teodora: auz' un status
teodora: hai da-i cu banda k ma retzii
frentz: nu aud statusuri
frentz: =))
teodora: /:)
frentz: ioai
frentz: =))))))))))
teodora: da-i cu banda
teodora: :-?
frentz: hai da-i cu banda ca ma retzii
teodora: oare cum vine asta?
frentz: k* pardon
frentz: =)))))))))))
frentz: adica ruleaz-o
teodora: ooo hooo hoooo
teodora: ia uite ce stie carmen
teodora: ruleaz-o
teodora: :))
teodora: uuuuuu.......
teodora: intrebare
teodora: :
teodora: cate lucruri pot fi rulate?
teodora : :-?
teodora: sau mai bine zis
frentz: :))
teodora: ce poate fi rulat?
frentz: ce e mic si se ruleaza?
frentz: =))))))))))))))
teodora: eu ma gandeam la ciorapi, dar imi place cum gandesti
teodora: :>
teodora: :P
frentz: =)))))))))))))))))))
frentz: =))))))))))))))))))))))))))

miercuri, 23 iulie 2008

Cighirap

Am terminat liceul, am luat bacul si sunt studenta la psihologie la buget. Ce poate fi mai fain de-atat? :)

marți, 15 iulie 2008

Curcubeu

Plouă...
Soarele pătrunde timid în camera stingheră.
Şoptind îmi zic: "Apare curcubeul".
Îmi caut buimacă ţigările şi ies să privesc spectacolul celest.

De ce curcubeul nu e roz?
De ce nu privim viaţa în ROGVAIV?
Dacă ar fi curcubeul negru?
Dacă ar avea glas? Sau miros?

Mereu am avut impresia că e fin şi spumos.
Ca frişca.
Oare e la fel de dulce?
Vreau să-l gust !

Culorile mă înspăimântă.
Mi-e frică.

Picuri timizi se preling molcom pe firele ostenite de furtună.
Mirosul ploii de vara îmi revigorează trupul.
Aş vrea să fiu un strop de ploaie,
din ochii mei înlăcrimaţi să răsară calea curcubeului.
O angoasă de radiaţii luminoase colorate îmi penetrează gândirea.

Mi-e teamă de haosul culorii.
Mi-e silă de incolor.

S-a oprit ploaia.
Precis se va consuma curcubeul.
Îl macină intensul culorilor.
Îmi ţintesc ochii spre cer.
Spectacolul e pe sfârşite.
Abia mai observ razele difuze.
Cineva şi-a sters greşeala cu radiera.

Linişte...

O pasăre planează anunţând deznodământul.
Nu-mi plac despărţirile.
Dor.
Luminile se sting.
Vreau un autograf al protagonistului.
Mi-e teamă că nu sunt un bun spectator.
Am terminat ţigara.
Confuză într-un ritm haotic mă ridic şi plec.

S-a sfârşit.

sâmbătă, 31 mai 2008

Joc de copil

Un surâs serafic e viaţa ta,
Un mândru boboc ce tresare la adierea vântului,
Tu, copile, simţi întreaga-ţi viaţă ca un joc rudimentar.
Întreaga-ţi simţire ţi-e plină de dans jovial
şi clinchet măiestru
Un viers plăpând al razei ţi-e gândul.

Lumină divină răsfrângi în ostilităţile adulţilor
căci eşti doar un suflet neprihănit de mediocru.

Nimic nu îţi stă în calea-ţi infantilă:
dezastre, blesteme, vicii, năpaste,
măruntisuri îţi par.

Superb îţi e glasul naiv şi plin de fericire.
Cristale pudice ţi-s faptele smerite.
Un zâmbet aprig îţi dainuie pasul.

sâmbătă, 17 mai 2008

Generaţia emo

Goggu (2008-05-13 23:11:10)
EMO e invenţia americanilor care vor să subjuge lumea şi să ne facă să ne sinucidem în masă
MISA e singura organizaţie care luptă împotriva acestui curent şi care doreşte salvarea naţiunii ROMÂNE folosind două arme imbatabile: urino terapie şi orgasmul urinar.

Stimabilul Goggu de mai sus ne vorbeşte de o exterminare a curentului emo prin arme "imbatabile". Minunat! Mirific! Absolut superb! Aplauze! :)

De câteva zile sunt invadată din toate părţile de "Generatia Emo". O generaţie plină de bovine inculte şi cretine. Puştani care şi-au dezvoltat un anturaj deplorabil şi care nu au o boabă de minte, încep să-şi impună concepţiile penibile şi jenante asupra tuturor.
Deplorabil în ceea ce priveşte acest val dizgraţios este mass-media, care îi acordă o importanţă uriaşă. O importanţă nefondată deoarece rezultatul întregii campanii duce la mărirea adepţilor acestui curent.
Adolescenţi frustraţi de viaţă mai sunt. Nu e nevoie să adopţi "emo style-ul" ca să fii emotiv. Sensibili sunt mulţi dintre noi. Fie ei adolescenţi, adulţi sau bătrâni. Se exagerează într-un mod care deranjează şi dezgustă pe mulţi dintre noi.

duminică, 11 mai 2008

Înger


Înger, tu searbădă lumină
ce cânţi splendid iubirea în slove...
Oh, tu inocentă scânteie
îţi preaslăveşti Creatorul
prin candide isprăvi.
Tu, platonic chip
îţi întregeşti candoarea
cu ale tale crile intacte şi pure.
Cu glasu-ţi senin
suprimi discordia şi
naşti picuri nativi din ochii păgânilor.
A ta privire pudică
înduioşează inimi barbare;
Atingerile-ţi graţioase
sparg demonii în mii de frânturi.
Eşti ca o floare suavă de primavără,
ca prima ninsoare a iernii,
eşti asemenea ploii de vară
calde şi limpezi,
purificând inima vicioasa
de carenţele diabolice.
Rază călăuzitoare spre oniric,
Speranţă divină,
Întruchipare a blândeţii,
cât de celest eşti...

miercuri, 7 mai 2008

luni, 5 mai 2008

Legături bolnăvicioase

Cei care mă cunosc mai binişor ştiu de ce ador filmul. Iată câteva replici care m-au impresionat/sensibilizat (până la lacrimi. shame on me!)

"-Întâi, iubeşti la un om mirosul corpului şi de-abia după aia construieşti restul.
-Şi pielea mea cum miroase?
-Greu.
-Cum adică greu?
Miroşi aşa... ca o floare care nu e nici vie, nici moartă, pentru că nu i-a schimbat nimeni apa de săptămâni.
Ai un miros somnoros,ca atunci când te trezeşti dimineaţă şi ai visat prea mult."

"Ca într-o relaţie unul poate să fie moral şi altul imoral, dar ca relaţia nu trebuie sã fie neapărat imorală."

"Era prima oară când rămâneam peste noapte la Alex.
Am adormit ametiţe de prea multã bere şi am visat că fugeam de nebune prin ploaie, ca într-o cursã cu obstacole.
Dimineaţă m-am trezit si am privit-o.
Dormea linistitã.
Mirosea toată a somn şi mi-am dorit atunci să o văd mereu, în fiecare dimineaţă."

"Ne petreceam mai toate zilele şi serile împreună.
Ne plăcea să colindăm aiurea prin cartierul ăla plin de blocuri cu balcoane cojite de tencuială, ca nişte sâni flasci şi căzuţi.
Încã nu-i spusesem cât de mult o iubesc.
De fapt, nici măcar eu nu ştiam ce simţeam.
Alteori, mergeam la cinematecă şi rămâneam o zi întreagă în sală.
Nu ne încumetam să ieşim, aşa că dormeam pe rând şi tot ce-mi rămânea în minte era mirosul pielii ei.
Sătule de Bucureşti, plecam la munte.
Stăteam în camere închiriate, în aşternuturi străine şi ne zgâiam la trecători.
O ascultam tolănită pe burtă, cu mâinile înfipte în maxilare, atentă mai mult la mâinile ei foarte bine îngrijite, cu pieliţele tăiate impecabil, cu pielea întinsã şi strălucitoare.
Ştiam însă că despărţirea noastră nu va avea nimic dramatic, pentru că nici noi nu trăiam deloc aşa.
Eram doar două fete bezmetice care îşi petreceau viaţa, profitând la maxim de timpul care le-a mai rãmas."

"Salut, sunt Sandu. Lăsaţi mesaj."
Este azi, 10 iunie şi te-am sunat să-ţi spun "La mulţi ani".
Deşi tu nu mă mai iubeşti aşa cum te iubesc eu pe tine.
Deşi şi tu o să mă suni de ziua mea, dar asta nu înseamnă iubire că-ţi aduci aminte când e ziua de naştere a oamenilor.
Iubirea e atunci când nu pot să trăiesc fără tine.
Dementule, de ce mă chinuiesti?
De ce ţi-e teamã?
Ce vrei, să mă jupoi de vie?
Vrei să sângerez până la moarte de dorul tău?
Eşti o bestie şi-un nemernic!
Iar eu sunt cârpa ta de şters pe jos.
Sunt umbra ta.
Şi chiar dacă nu sunt prima care te-a sunat să-ţi spună "La mulţi ani", ştii foarte bine că sunt singura care contează.
La mulţi ani, robotel.
Să fii fericit.
Pa. Te iubesc."

miercuri, 30 aprilie 2008

Dans cu nervii

O seară plină de cretinism! Simt nevoia să zic cuiva asta şi culmea! N-am cui! fir-ar mama "măsii" (că am primit o observaţie!! tot astăzi, desigur!!! Ştiu să scriu stimabila!! ştiu că se scrie cu liniuţă! mersi de sfat! eşti proastă!) de treabă!
Nervoasă pe tot parcursul zilei (simte-te vinovat!) încep să mă liniştesc după 2 filme bunicele . Totul bine şi frumos! Deja parcă ziua îmi pare mai frumoasă având un happy end!
Eh, ca dracu! Trebuia domle' să mai fie cineva să mă aţâţe! Că nu pot sta şi eu liniştită în faţa calculatorului infect , mizer, agasant, jalnic şi deplorabil! Nuuuu domle! Păi ce, e concediu cumva?? Nicicum!
După întrebări jenante , de prost gust şi penibile din partea unui personaj (ah...pentru asta ai pierdut puţina încredere cât şi amiciţia ce ţi-o purtam!), după mesaje trimise întruna CUIVA (a fost ultimul! promit asta!), o vreme de tot rahatul (scuzaţi-mi expresia) şi plictiseală atroce, mă gândesc să mă pun naibii în pat şi să încerc să adorm!
O zi splendidă! Ah, cât de proastă sunt! (da, încă o data sunt de acord cu tine! doar pentru o scurtă perioadă!)
Cât de emo ! Mă doare fix în...(hai că poţi şi tu completa!)
Era cât pe ce să uit! Pe langă toate lucrurile minunate de astăzi am realizat că urăsc teribil jocurile virtuale (alea de trimiţi link-ul anumitor persoane să acceseze pentru a ajunge într-un top), precum şi beep-urile! (Sorin ştie!), şi Vama-Veche dar şi superioritatea dezgustătoare a unora!
Şi să mai îndrăznească cineva să mă întrebe de ce urăsc oamenii! (Faci tu parte din rasa umanoidelor! D-aia!!!)

Tăcere

O tăcere mult prea sadică pentru lumina orbitoare ce se reflectă gingaş cu flori de curcubeu asupra feţei tale,
O tăcere absurdă ce coboară din zenit pentru a-şi extinde stăpânirea...
O linişte sublimă în gânduri siderale,
O linişte ce chinuie simţirea...
Un infinit de rugăciuni timide îndreptate spre nemărginit,
Gânduri umile ce nu-şi găsesc scăparea din patimi demonice.
O trudă continuă a minţii...
O tăcere mult prea anevoioasă pentru o inimă plină de desfătare...
O lacrimă ce curge limpede, cimentată în absurd,
O ploaie ce molcom îşi pune stăpânirea pe notoriu,
Un picur ce îşi pierde virginitatea la atingerea caldarâmului deplorabil şi mizer,
O şoaptă candidă ce pare o nalucă pierdută printre valuri de abstract,
O atingere mecanicizată de citadin,
Un haos ursuz ce pare sugrumat de clocot pregatit să izbucnească,
Clinchet mut ce pluteşte în neant...
Tăcere...

luni, 28 aprilie 2008

"Învie!" sau "Dormi!" ?!

Propagandă pascală! Cred că aşa ar trebui să fie numită perioada aceasta! Oriunde te-ai duce, oricum ai întoarce capul întâlneşti aceleaşi persoane impocrite şi dezgustătoare care împraştie "lumina învierii" pretutindeni, deşi în restul anului îşi vor continua stupida făţărnicie ascunzând subtil ostilitaţile ce le au faţă de semenii lor. Penibil!
Pe langă sms-uri, reclame, promo-uri, felicitări, campanii electorale pascale, mass-uri etc. etc. suntem bombardaţi de musafiri (în special cei catolici!) pe care bineînţeles, în ciuda faptului că îţi cauţi o oază de linişte şi relaxare, va trebui să îi suporţi (uh, şi greu se mai lasă plecaţi!). Şi cum e normal, acei musafiri, îi vei vedea abia anul viitor tot de Paşte!
Un alt aspect jenant al Sărbătorii este prostia şi naivitatea creştinilor. A nu se interpreta cum că aş fi împotriva creştinismului, nicidecum, eu doar detest modul în care persoanele îşi manifestă credinţa! După un post sever timp de 2-3-4 săptămâni, sfârşit cu o zi-două de post negru, se îndoapă cu sarmale, pască şi cozonaci, grătar şi alcool până ajung în paturile de spital. Şi apoi, indignaţi se întreabă de ce i-a pedepsit Dumnezeu chiar în ziua de Paşte! Oare de ce?! Asta e o dovadă a credinţei?
Mi-e silă de Sărbătoarea Învierii! Mi-e scârbă de superficialitatea creştină cu care este privită ea!
Începusem acest post/articol/mărturisire cu intenţia de a prezenta câteva fragmente dintr-o cărticică ce am citit-o zilele acestea şi aşa că voi încheia cu ele:
"Uneori, rahatul apare la momentul potrivit. Câtă vreme câinii se cacă pe stradă, mai există speranţă!"
"Asta a fost ultima zi care a contat. Restul a fost pur şi simplu o viaţă!"
"Cei care au intrat în rahat până-n gât sunt încurajaţi uneori spunându-li-se că şi după noaptea cea mai neagră răsare soarele."
"Omule, n-ai voie să laşi viaţa să ţi se cace în cap.[...] Nu trebuie să înghiţi orice. Dacă trebuie, scoate dinţii la ei ori arată-le curul! Am umblat prin toată lumea, am câştigat bani căcălău şi am futut cele mai frumoase femei ca să demonstrez asta. Viaţa asta, trebuie să înveţi să o strângi în braţe."
"Dormi!" Annalies Verbeke

joi, 17 aprilie 2008

Egoism

Egoism

Priveste-ma...
Asculta-mi gandul si simtirea...
Saruta-mi amintirea si daruieste-mi desfatarile serafice...
Canta-mi ruga si pretuieste-mi amorul.
Spune-mi soapta vesnica pe care o ravnesc de veci
Alina-mi chinul si ofera-mi dezmierdari imbatatoare
Tulbura-mi tristetea cu palide rasfaturi...
Atinge-mi respiratia si da-mi rasuflarea eterna a iubirii
Pretuiste-mi slabiciunile si provoaca-mi patima...
Alunga-mi mahnirea si adu-mi desfatarea...
Venereaza-mi calitatile si iubeste-mi defectele.
Numara-mi viciile si reprima-le.
Indeparteaza-mi teama si adu-mi siguranta.
Protejeaza-mi visarea,
Cere-mi simtirea,
Iubeste-mi melancolia,
Oglindeste in tine ardoarea ce-o simt,
Pastraza-mi candoarea.
Ofera-mi surasul candid.
Priveste-ma si vorbeste-mi cuvinte negraite...
Vorbeste-mi cu ochii,
cu inima,
cu intreg corpul...
Nu-mi cere explicatii ci doar da-mi raspunsuri.
Arata-mi temerile tale si izgoneste-le spre mine,
Napusteste-ti vorbele asupra mea si lasa-mi eternitatea lor.
Iubeste-ma si nu ma indeparta de tine.

luni, 14 aprilie 2008

Indiferenţa naşte monştri

Probabil mulţi mă consideră falsă. Poate chiar sunt falsă. Am invăţat să fiu maleabilă în faţa celorlalţi şi să-mi ascund autenticitatea sentimentelor. Oamenii nu ştiu să aprecieze sentimentul. Sunt incapabili sentimental. Nu ştiu să reacţioneze, să trăiască, să perceapă, să repercuteze asupra propriului suflet, cu ajutorul căruia ar putea descoperi alt univers lăuntric, poate mai complex decât al lor, deşi misterios, probabil mai celest.
Deseori mă întreb de ce apare indiferenţa? Care e motivul? Plictiseală? Ură? Gelozie? Sunt tratată şi am tratat la rândul meu cu indiferenţă pe ceilalţi, şi încă mai practic această politică, aş fi ipocrită să nu recunosc, pentru că nimic din ce nu mă priveşte nu prezintă interes.
De curand am aflat că indiferenţa doare. Şi doare cumplit. Am privit cum splendidul intră în mocirlă, cum îngerul cade în infern. Am privit cu neputinţă dar cu stoicism in acelaşi timp. Absenţa unui singur salut devine umilitoare atunci când persoana de la care te astepţi nu iti dă un simplu cuvant stupid: "Bună". Uneori e factorul vital ce ne determină a privi o zi, o secundă, o clipă cu optimism.
Indiferenţa naşte monştri. Indiferenţa sugrumă, limitează perspectivele, clădeşte idoli ai ostilităţii, creează zei ai mândriei şi doboară suflete inocente. Indiferenţa poate nimici într-o fracţiune de secundă simţirea. Ea nu cunoaşte doctrine, nu cunoaşte rânduieli, verdicte, dreptate; nu posedă conştiinţă şi nu pricepe teama.
Indiferenţa e indiferentă cu ea însăşi. Până şi numele i se pare indiferent. Existenţa îi este indiferentă. Subjugă orice intră în contact cu ea. Distruge sensibilul, stăpâneşte stabilitatea.Indiferenţa e arma desăvârşită a ostilităţii. E idealul barbarului. E ambrozia inumanului.

sâmbătă, 12 aprilie 2008

Oamenii nu sunt atat de minunati precum par...

Cineva mi-a zis mai demult ca "Oamenii nu sunt atat de minunati precum par". A avut dreptate. Desi voi fi iar acuzata de faptul ca nu privesc si partea buna din om, sincer, ma doare-n cot! :) Atat timp cat ceilalti nu-mi vor demonstra ca pot fi mai buni atunci nu am de ce sa-mi schimb opinia.
Am invatat de-a lungul timpului ca "pana si cel mai bun prieten are-n el comportament de javra". Toti isi afiseaza o fata de serafimi cand vine vorba de al lor interes, iar cand roata se intoarce, cand e vorba de facut si nu de castigat, hmmm...mai greu! "Parca te stiu, parca nu...Ma mai gandesc...Ziceai ca tre' sa fac ceva...aha...pai...nu te cunosc!"
Cum poti sa spui ca sufletul omului e frumos cand e plin de mizerie, ipocrizie si mai ales de neghiobie! Cum poti afirma ca suntem superiori celorlalti cand avem acelasi comportament animalic, cand suntem plini la refuz de stupiditate si imbecilitate!
Ah...omul iubeste... Ahum...pana si un animal simte mai mult decat un om. Cainele pentru a supravietui se umileste, se supune, se smereste, se injoseste doar pentru o bucata de paine. Cainele iti ofera iubire la schimb, am putea zice, dar omul nu ti-o ofera nici cand ii dai la schimb altceva.
Omul nu poate minti sentimental. Omul e slab, e anemic sufleteste, e sterp si chircit cand vine vorba de iubire. Prefera masti, scornituri, inventii, prefera a ascunde, a disimula, a tainui simtirea. Nu stie a se exprima, a se manifesta, a se exterioriza, a se expune, a se confesa sufleteste. S-a invatat a fi o mica masinarie, sa simta automatic, sa primeasca fara o darui, nu care cumva sa-si strice caroseria. Jenant!
Nu, nu ma simt perfecta, nu sunt perfecta, nu vreau sa fiu! Dar cred in perfectiune. Cred in ideal, in magistral, in splendid, in sublim. Cred ca exista ceva mai minunat, mai superb, ceva desavarsit, ceva absolut. Cred in speranta, dar nu uit niciodata ca visele sunt de multe ori irealizabile, niste fantasme menite sa ne faca optimisti. Cata nevoie avem de un impuls, cat curaj iluzoric.

Imi caut inima!

Nu, nu e anunt de matrimoniale! Priviti si o sa intelegeti! :
http://www.absolu-flash.com/horror-games/index.php?rubrique=peur
Like it? :

Papadie si raceala!

Mda...sunt intr-un stadiu deplorabil. Abia ma misc, capul imi vuieste, nasul imi este plin de mucozitati, tusesc continuu, si iau pilule ca un narcoman... Incerc sa citesc - adorm. Incerc sa ma ridic - ametesc. Ma doare fiecare fibra musculara. De ochi nici nu mai vorbesc, ma dor ingrozitor!
Eh...deja ma balansez pe langa calculator, abia tastez. Ma duc la somn!

www.dexonline.ro

PAPAD'IE, papadii, s.f. Planta erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate (care se manânca uneori ca salata) si cu flori galbene grupate în capitule (Taraxacum officinale). - Din bg. popadija.
Sursa : DEX'98 (28911) - valeriu
2. PAPAD'IE s. v. podbal.
Sursa : Sinonime (199267) - siveco
3. PAPAD'IE s. (BOT.; Taraxacum officinale) (reg.) buha, cicoare, crestatea, laptuca, lilicea, mâta, papalunga, pilug, turci, curu-gainii, floarea-broastei, floa-rea-gainii, floarea-malaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene (pl.), galbine-le-grase (pl.), gusa-gainii, ouale-gainilor (pl.), papa-gainii, parasita-gainilor, pui-de-gâsca.
Sursa : Sinonime (199266) - siveco
4. papad'ie s. f., art. papad'ia, g.-d. art. papad'iei; pl. papad'ii, art. papad'iile
Sursa : DOR (269558) - siveco
5. PAPAD'I//E ~i f. Planta erbacee cu frunze lungi, inegal crestate, dispuse în rozeta, cu flori galbene în vârful unor codite lungi, subtiri, si cu fruct de forma unui glob pufos, folosita în scopuri medicinale. [G.-D. papadiei] /bulg. papadija
Sursa : NODEX (346862) - siveco

vineri, 11 aprilie 2008

Democratie

"Democratia este un sistem politic prost, cel mai bun, însa, dintre cele pe care omenirea le-a inventat pâna acum" - asa se pare ca ar fi spus fostul prim-ministru britanic Winston Churchill. Democratia este o forma politica teoretica, nicaieri nu poate exista o procedura perfecta de a controla situatiile sociale, politice, economice ale unei tari. Democratia se reflecta in principal asupra poporului respectivului stat, asa cum spune si etimologia cuvantului grecesc : demos - popor, cratos - putere, puterea din mana poporului. Este un regim in care sunt respectate drepturile cetatenesti, de asemenea existenta pluripartidismului, a pietei libere, a constitutiei si dreptul la vot.
Din punctul meu de vedere, democratia este o forma guvernamentala perfecta doar teoretic. Legile, libertatile, drepturile in ciuda faptului ca sunt foarte bine construite, ele nu reflecta realitatea tarii ci doar o utopie a acesteia. Sunt structurate in asa fel incat sa ofere o iluzie a democratiei, o stare lineara a societatii, o armonie constructiva, cand de fapt ele ingradesc dezvoltarea individuala.
Desi am numeroase drepturi in aceeasi masura am si restrictii. Spre exemplu libertatea de exprimare. Teoretic am voie sa-mi exprim propria parere, sa imi zic nedreptatea infaptuita asupra mea, sa imi cer anumite drepturi insa practic nimeni nu ma va baga in seama, ori mai rau, voi fi cenzurata de alte legi care sunt facute in asa fel incat sa imi anuleze afirmatiile, conceptiile, ideile. Libera exprimare devine asadar limitata.
Un alt exemplu relevant este dreptul la proprietate. Desi acesta imi este asigurat el poate fi oricand incalcat de stat prin mandate de perchezitionare si mai nou prin ascultarea liniilor telefonice. Sunt de acord cu pedepsirea ilegalitatilor care afecteaza pe ceilalati dar atat timp cat acea incalcare a legii se reflecta doar asupra mea nu vad in asta un pericol esential adus societatii.
Democratia, asa cum spuneam si la inceput provine din mana poporului, respectiv eu,ca cetatean al Romaniei, sunt cel care decide propria guvernare, doar ca nu sunt eu care promulga legi, nu sunt eu cel care impune restrictii, nu sunt eu cel care decide cu adevarat starea sociala, politica sau economica a tarii. Atunci, sunt eu intr-adevar baza democratiei sau cei aflati la putere, care nu tin cont de situatia tarii ci doar de pozitia lor cat mai favorabila in stat?
In cazul cenzurii impuse de democratie, eu o consider inutila. Daca intr-un stat democratic persoanele ar avea o educatie dezvoltata, un simt etic si moral aprofundat in constiinta fiecaruia, nu numai ca nu ar fi nevoie de cenzura, dar nici de alte restrictii sau legi. Un mediu familiar propice, o stare materiala favorabila, informatii numeroase, un anturaj potrivit si un mediu exterior nedistructiv. Fiind modelati inca de la o varsta frageda si fiindu-ne intiparite o mentalitate onesta, spaga, ilegalitatile, crimele, jafurile ar avea o pondere mult mai scazuta.
Un drept pe care democratia ni-l da este votul universal. Ca cetatean roman am dreptul de a vota pe cine vreau din candidati, fara a fi contrans dar pot fi influentat. Pot alege dintr-o serie larga de partide politice si de a-l alege dupa o analiza profunda a ideilor promovate de acestia, pe cel care imi ofera mie un trai mai bun si mai convenabil cerintelor si asteptarilor mele. Imi este oferit dreptul de a fi membra a unui partid politic, de a candida dar totodata de a fi responsabila de faptele mele, de alegerile facute si de a ma resemna in fata politicii impuse ce partidul pe care cu buna stiinta l-am votat.
Libera dezvoltare a personalitatii in este, de asemenea, garantata de democratie. Eu ma pot alatura unor organizarii, am dreptul de a participa la anumite manifestatii, de a-mi expune punctul de vede, opiniile in mod public conditionate neafectarea celor din jurul meu, ceea ce consider ca este in principal o valoarea etica si morala.
Ca o concluzie, democratia are numeroase avantaje dar in aceeasi masura cuprinde o gama larga de handicapuri care cu greu pot fi remediate. Taxe, impozite, cenzura, interdictii sunt legi ce ingradesc libertatea omului din toate punctele de vedere. Societatea e singura ce poate remedia situatia insa interesele proprii vor fi intotdeauna mai presus decat altruismul. Asa cum ar spune un roman obisnuit pe scurt : "democratie e buna, pentru ca atunci cand omul se plictiseste are pe cine baga la masa pentru ca o duce rau si se mai uita si la televizor cum o fac altii! pe scurt, crezi ce vrei ca oricum nu le pasa la aia!"

joi, 10 aprilie 2008

Papadia bucuriei...


Semnificatia viselor : Papadie

Papadii lucind intr-o poiana luminata de soare denota o viata fericita cu noua sotie.Daca va vedeti consumand sau servind ceai de papadie, este un semn ca, daca nu faceti nimic pentru a preveni aceasta, sanatatea dumneavoastra va avea de suferit.

Visul florii de păpădie
Colectia: Poezii pentru copii

- Mami, la ce visează o floare de păpădie?
- O floare de păpădie
visează la mai mult de o mie
de zboruri către lună
şi prin soare-napoi.

Ba, visează câteodată
că oameni ca noi,ca mine şi ca tine,
cu sufletele pline
de fulgi nenumiţi de zăpadă,
o să-şi cânte
bucuria înfloririi
în stradă.

Tu nu ştii,
dar ele nu se pot scutura
dacă o inimă mică nu îşi suflă
toată dragostea sa
peste părul lor necăjit de o adiere
de vânt
în trecere pe la mijlocul prieteniei
dintre cer şi pământ.

Papadia
de Nina Casian

Papadia,
Stravezia,
Fruct usor,
Tremurator,
Cand suflam, sar in vazduh
Umbrelutele de puf
Si-ti ramane lujerul
Neted, gol, ca fluierul.

Oare păpădiile iubesc?
de Ioan Lila

Delicată păpădie
Creşti la mine în livadă,
Vin îngerii să te vadă,
Sfioasa mea păpădie.

Stai în iarbă ca un vis
Şi îmi dai, sfioasă floare,
Din parfumul tău din care
Beau doar zeii-n paradis.

Aş sorbi cu lăcomie
Din pocalul tău de floare,
Dar îl strângi între picioare,
Fată mare, păpădie...
"Flori galbene, de papadie, ard mocnit ca niste lumanari pe marginile pietrelor, intru a-ti arata cararea care duce catre incaperile scobite in peretele de piatra al Nistrului."
(http://www.natura.md/)

"V-aţi gândit vreodată că o păpădie poate fi un nume şi subiectul unui tablou? O simplă păpădie, o pată de galben printre griuri şi roşuri stinse, fără putere, o imagine, de fapt, a unui oraş nu tocmai animat, o păpădie aşadar îţi poate lumina clipa, ziua sau chiar viaţa într-un anumit moment."
(ANA-MARIA PURCHEREA)

"Cu palaria ei inmuiata in soare, Papadia este simbolul purificator al lunii aprilie. Ne amintim de ea vrand-nevrand, nu numai pentru ca acopera pajistile cu banuti de lumina, ci fiindca forta tamaduitoare pe care i-a daruit-o natura ne ajuta sa prevenim si sa vindecam multe boli."
(Ilie Tudor)

Poemul firului de păpădie
de Irina Mavrodin

"Uimirea aceasta
în faţa unui
fir de păpădie
e toată viaţa mea

tu nu vei înţelege
eu nu voi înţelege
uimirea ta e alta"

Va urma...
Nota Bene: Pretuieste banalul de azi. Maine va fi diferit.

miercuri, 9 aprilie 2008

Papadie, ecumenica floare...





Cred ca este inutil sa mai fac inca o data precizarea ca ADOR PAPADIILE! Asa ca zilele astea am zis sa caut ceva informatii despre ele, momentan pe net, dar promit ca o sa dau o fuga si pe la sala de lectura, cand o sa am timp, desigur! :)
Spre bucuria noastra, a tuturor, papadia transforma livezile, în fiecare primavara, în adevarate covoare de un galben placut. Frunzele de papadie se culeg la începutul primaverii, când sunt foarte fragede, suculente, din ele preparându-se o salata excelenta. Din flori si frunze, culese în timpul verii se prepara ceai. Sunt apreciate, de asemenea, si puterile tamaduitoare ale radacinii.

Clasificare stiintifica
Regn: Plantae
Încrengatura: Magnoliophyta
Clasa: Magnoliopsida
Ordin: Asterales
Familie: AsteraceaeGen: Taraxacum
Specie: T. officinale
Nume binomial : Taraxacum officinale

Papadia (Taraxacum officinale) este o planta erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate si cu flori galbene grupate în capitule. Mai este numita si buha, cicoare, crestatea, laptuca, lilicea, mâta, papalunga, pilug, turci, curu-gainii, floarea-broastei, floarea-gainii, floarea-malaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene, galbinele-grase, gusa-gainii, ouale-gainilor, papa-gainii, parasita-gainilor sau pui-de-gâsca.

Eu o mai stiam si cu denumirea "besina-porcului" :)

Raspandire
Papadia este o planta erbacee, perena, spontana, pe care o intalnim pe pasuni, fanete, poieni, locuri necultivate, in culturi, pe marginea drumurilor de la campie pana in zona sub-alpina.

Materia prima
Tarxaci herba - formata din rozeta de frunze impreuna cu bobocii florali si cu radacini recoltate inainte sau in timpul aparitiei bobocilor florali. Fara miros, cu gust amar pronuntat.

Compozitia chimica
Partile aeriene ale plantei recoltate in timpul infloririi contin grasimi sub forma de gliceride ale acizilor stearic, oleic, palmitic, etc., tanin, flobafene, colina, glucoza, polioze, ulei volatil, substante antibiotice, substante proteice, acid tartric, saruri de azot, calciu, fosfati, vitamina C, alcooli triterpenici (arnidiol si faradiol), substante de natura carotenoidica, xantofile, flavoxantine etc.

Descriere
Papadia are un rizom gros, vertical, ramificat, lung de 1-2 cm, continuat cu o radacina pivotanta lunga pana la 15 m, din care se desprind putine radacini secundare. Tulpina aeriana este cilindrica, goala in interior, fara noduri, nefoliata si se termina cu o inflorescenta. Frunzele sunt lanceolate, atenuate in petiol, cu marginea inegal scobita, rezultand lobi triunghiulari acuti sau obtuzi, cu lobul terminal mult mai mare. Nervura mediana are pe fata superioara aspect de sant. Florile sunt galbene, mari, linguate, grupate cate 100-200 intr-un calatidiu care se deschide dimineata si se inchide seara. Papadia infloreste in perioada aprilie-septembrie(octombrie).

Utilizare
Radacina de papadie se poate folosi sub forma de decoct în afectiuni hepato-biliare, iar partile aeriene intra în compozitia ceaiurilor depurative, dietetice si gastrice.Papadia serveste la tratarea tenului iritat, inrosit si contra petelor. Este, de asemenea, foarte utila in tratarea obezitatii, avand o buna actiune diuretica.În scopuri terapeutice, de la papadie se folosesc atît frunzele, cît si radacinile, care contin taraxacina – un principiu amar deosebit de valoros în tratarea bolilor digestive. Frunzele mai contin proteine, glucide, vitaminele A, B, C si D, iar radacinile au inulina, rezine, tanin, vitamine, sterol, colina si acid cafeic. Pentru efecte medicinale, papadia se recolteaza numai înainte de înflorire, în lunile aprilie si mai. Se utilizeaza frunzele si tulpinile, înainte ca florile sa se desfaca. Radacinile, care contin taraxacina, se recolteaza din iulie pîna în septembrie.
Va urma...

Papadia - mirosul primaverii





Menire
de Tudor Arghezi

Printre cimbru si susai,
Fir plapind de papadie
Nalta, greu, in virf de pai,
Un banut de floare vie.

Norii lungi, pe sus, de plumb,
Nu-l ghicesc dintre urzici.
Soare galben, cit un bumb,
Rasarit pentru furnici.

Doar farima de pamint,
care-l stie si cunoaste,
Ii pastreaza chipul sfint
Cind un bou, trecind, il paste.


Da, imi plac papadiile! Sunt cele mai gingase flori alaturi de ghiocei.

O floare banala, energica si vibranta prin culoarea sa, suprema, semn al rodniciei prin continuitatea sa an de an, este un simbol al puterii si biruintei viului asupra mortii. Simbol al soarelui si al cochetariei, galbena, rotunda, in forma de palarioara, papadia domneste pretutindeni.
Ce poate fi mai minunat decat o pata de culoare intr-un univers mizer? Micile floricele ce rasar stoice la marginea drumului imi starneste un suras la coltul buzelor de fiecare data cand trec pe langa ele.
Oamenii au devenit indiferenti in ceea ce priveste minunatia florala pe care ne-o ofera natura. Nu mai stim sa apreciem si ramanem indiferenti in fata unei minuni. Iuresul vietii ne franeaza curiozitatea si ne aprofundeaza, ne intensifica indiferenta.
Putini au reusit sa ridice papadia la rangul de doamna incetand sa o mai priveasca, ca pe o incomoditate. Mica, firava, pioniera a diminetii papadia e un suflet, o plantuta ce simte, ce traieste, ce vibreaza universul.
Galbenul-papadie este culoarea adevaratei primaveri, deoarece aceasta nuanta in toata spelendoarea ei inspira vitalitate, energie, tinerete, libertate si nu in ultimul rand, soare. Goethe spunea ca "in starea lui cea mai pura, galbenul ne aminteste mereu de natura, iar lumina acestei culori ofera un sentiment de caldura si fericire.
Va urma...

marți, 8 aprilie 2008

Lie, lie papadie...




Oda simplisimei flori
de Lucian Blaga

Papadie, ecumenica floare,
dupa a ta aurie ardoare
– pe nescrisele file –
anul îsi hotareste fericitele zile.

De un pëan te-nvrednicesti,
tu, neluata în seama, floare de rând.
Samânta sa faci pe pamânt
e tot ce doresti. Alt gând nu porti.
Dar înfloresti si asfintesti
alcatuind o aureola de sfânt.

Nota Bene : In lucrurile mici sta frumusetea...

luni, 7 aprilie 2008

Titlu?

Dupa o navigare profunda prin blogurile altor stimabili si stimabile, mi-am adus aminte ca am si eu asa ceva! Si daca tot am un blog si ceva de zis, deh, trebe' sa ma descarc! Ca asa-i trendu' domle'!
Trecand peste introducere, la care nu ma pricep nicicum, incep prin a-mi prezenta of-ul ce ma framanta in momentul de fata: mi-e somn! Stiu, neinteresant dupa a ta parere, dar existential pentru propria-mi persoana.
Ye! Dupa cum spuneam, am tot perindat prin blogurile unor omuleti si am gasit cateva ce m-au impresionat. Am avut o parere destul de ostila in ceea ce prieste blogul (cu toate ca inca o mai am, incluzandu-ma si pe mine), si anume ca cei ce scriu pe-aici sunt niste indivizi ce tind spre cretinism treptat, treptat. Ei bine, am vazut ca nu e chiar asa! Am gasit articole, poezioare, informatii care m-au lasat cu gura cascata. Nu stiu cate dintre ele sunt originale, insa o parte din ele chiar au un stil propriu si bine definit.
Si venind vorba de ale mele posturi/povestioare/confesiuni anterioare, ehe! vechi domle'! Am indurat multa critica din cauza acelor "penibilitati", vorba cuiva, probabil acela fiind motivul si pentru care nu am mai postat nimic dupa.
Of, of..."Ce trista viata!" vorba Geaninei! :)
Ultima saptamana a fost plina de evenimente, cica importante pentru Romania! Summitul NATO domle! Mare eveniment, mare! Nu am vazut pana acum, si poate ca nici nu am fost interesata, cata ipocrizie si fatarnicie poate exista in scena politica! Zambete, strangeri de mana, formalitati totul ca la carte, perfectibil, fara vreo mica abatere de la plan, totul e perfect. Nu tu razboi, nu tu conflicte, armonie si pace, o conferinta a beatitudinii. Inca putin si o sa fim toti adeptii conceptului Flower Power!
Au fost ele, ce-i drept, niste discutii destul de interesante, politic vorbind, insa nu prea am vazut vreo rezolvare in privinta lor. Formalitati, acte, cateva ironii si zambete pe sub mustati si cam atat!
O aparitie spectaculoare a avut-o Putin! Mare om! Mare caracter! A stiut bine de ce a venit si ce avea de zis, nu s-a dat pe dinlaturi sa afirme puterea Rusiei si sa santajeze, indirect, NATO prin a sa putere. Omu' avea dreptate in tot ce-a zis. Merita cu adevarat aplauzele jurnalistilor! Bine lucrat!
Uh, si Basescu...cum sa-l uitam! El care afirma cu doua-trei zile inainte de venirea lui Putin, ca il va face pe acesta sa inteleaga cum sta treaba cu Razboiul Rece, el, Basescu, conducatorul unei tari super evoluate din punct de vedere militar, in fata marelui Putin, ce avea o atitudine relaxata semn al stabilitatii si al superioritatii in acelasi timp, a tacut ca un mielusel de Paste!
Frumos! Am ras copios pe tema asta! Penibil si ipocrit! Nimic nou, da, asa e...
Imi cer scuze colegelor de m-au suportat zilele astea, stiu ca am fost stresanta cu discutiile despre Summit, dar uneori te mai si plictisesti de discutiile mediocre si cateodata pline de stupiditate! Macar ati fost si voi informate de cineva in legatura cu Summitu', ca jumate din Romania inca nu stie daca a fost circ, maimutareala sau concert! Ca deh, e mai frumos sa putrezesti intr-o societate infecta decat sa ripostezi pentru a-ti fie tie mai bine!
Eh...gata...
Va urma... :)

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Impotenţă

Un lucru mă pune pe gânduri asupra rasei umane , şi anume care din atribute îl caracterizează mai intens pe om : cretin , idiot , imbecil , tâmpit, dobitoc...şamd. E greu de găsit o caracteristică ce i-ar putea aduna toate calităţile grandioase. Îmi vine să-mi plâng de milă că fac parte din specia humanoidelor. Precum mi-e milă de mândria cu care noi toţi ne privim aşa zisă inteligenţă superioară când de fapt suntem doar nişte mumii ce ţinem murături în cutia craniană.
Mi-e scârbă de personalităţile infatuate ce ni le impunem asupra celor mai sfrijiţi. Suntem penibili prin ceea ce figurăm şi stupizi prin ceea ce ne dorim a fi. Incapabili de a găsi adevarul , frumuseţea, fericirea, ne decorăm atotştiutori în faţa celor ingenui.
Suntem toţi o apă şi-un pământ. Nimic nu ne individualizează, nimic nu ne diferă, nimic nu ne înlătură citadinului. Suntem un morman de oase, adunaţi împreună, un troian de organe inutile.
Oare unicitatea pe care încercăm să o dobândim e atât de veridică pe cât ne-o imaginăm acum că e? Suntem naivi prin modul de a gândi, preeminenţi prin felul în care acţionăm şi slabi în a iubi. Nu excelăm în nimic dar ne place perfecţiunea, o căutăm, facem pretenţii, strâmbăm din nas la orice pas, ne ridicăm ciufurile când nu găsim imposibilul, fără a ne da seama că ceea ce căutăm, e ceea ce gândim. Perfecţiunea ne-o creeam, normalitatea e a noastră nu a celorlalţi. Fiecare îşi deţine propria realitate construită exact pe placul său...însă totul atârnă de dârzenia fiecăruia în a fi creatori.
Nimic nu ne opreşte în a depăşi limitele teluricului. Suntem deschişi necuprinsului. Ce fiinţe neînsemnate suntem!...Mi-e milă de netrebnicia de care dăm dovadă. Mă dezgustă slăbiciunea oamenilor...
Suntem penibili...